Apartenența la grup în mediul organizațional nu este tocmai un subiect nou, cum nu este nici relația dintre productivitatea muncii si relațiile sociale din mediul de lucru.
Voi începe prin a scrie pe scurt despre experimentul Hawthorne, condus de către profesorul de la Harvard, Elton Mayo începând cu anul 1932. Scopul inițial al acestui experiment a fost acela de a determina relația dintre condițiile de muncă și productivitatea muncii, dar a dus la descoperirea accidentală a unui factor cu mult mai important în dezvoltarea organizațiilor.
Elton Mayo a condus între anii 1924 și 1932 un experiment comandat de Western Electric la una dintre fabricile din Hawthorne. Aceștia au comandat un studiu pentru a determina dacă productivitatea muncii este influențată de condițiile fizice de muncă. Astfel a fost demarat experimentul ce a fost format din patru etape în decursul a zece ani având în vizor două grupuri de muncitori (grup de control – în care totul rămâne constant și se cunoaște doar faptul că fac parte dintr-un proiect și sunt monitorizați și grup experimental – în care sunt reduși sau accentuați anumiți factori pentru a observa dacă are loc creșterea productivității ):
1. Creșterea intensității luminii pentru grupul experimental, ceea ce crește productivitatea muncii, dar în același timp crește și productivitatea muncii grupului de control;
2. Creșterea numărului de pauze pe zi și micșorarea programului (ca număr de ore) pe săptămână, crește productivitatea muncii, iar când se revine la programul inițial productivitatea crește în continuare în ciuda așteptărilor cercetătorilor;
3. In urma interviurilor susținute cu 20 de mii de angajați cercetătorii au descoperit că productivitatea muncii şi starea fiecărui angajat din organizaţie depind însăși de angajat, precum şi de colectivul de muncă;
4. Cercetătorii s-au bazat pe faptul că muncitorii care lucrează mai repede şi sunt motivaţi de dorinţa de a câştiga mai mulţi bani, îi vor stimula si pe muncitorii mai lenți sau puțin motivați. Spre surprinderea cercetătorilor, persoanele motivate au avut tendința de a se aplatiza și de a se conforma cu limitele stabilite de grup.
Urmărind relația dintre condițiile de muncă și productivitatea muncii pe parcursul experimentului, se observă faptul că nu este acordată atât de multă importanță condițiilor fizice de lucru ci a celor sociale și a apartenenței la grup. Așteptările salariale și condițiile de lucru sunt factori mai puțin importanți față de recunoașterea importanței individului și apartenența la grup. Acești factori îi putem denumi ca fiind determinanți și în organizațiile zilelor noastre.