Cum interpretează angajații succesul și eșecul

(Pentru mai multe detalii: Bernard Weiner – Judgments of Responsibility: A Foundation for a Theory of Social Conduct)

Articolul de astăzi pornește de la un pattern de care ne lovim zi de zi în mediul organizațional și îl vom discuta din perspectiva psihologiei sociale. De ce un anumit lider/manager este un performer mai bun față de altul, ce ne face pe noi să excelăm în munca pe care o prestăm?
Răspunsul acestei întrebări ar veni din atribuirile pe care le facem încă de când suntem copii, mai cu seamă din atribuirea cauzelor evenimentelor. Încă din școală avem tendința de a da explicație față de anumite evenimente/acțiuni ce au loc. Chiar dacă de cele mai multe ori nu suntem întrebați sau nu ni se cere un anumit răspuns pentru reușita/eșecul nostru, suntem predispuși să venim cu explicații. Tocmai făcând aceste atribuiri ajungem să creăm cauze pe care le considerăm responsabile de reușita noastră sau de insuccesul de care avem parte.

Bernard Weiner vine în 1970 cu o teorie despre cum interpretează oamenii succesul și eșecul. Piatra de temelie a acestei teorii este ideea conform căreia oamenii simt o nevoie înnăscută de a înţelege, explica şi anticipa evenimentele în baza propriilor cunoașteri. Astfel oamenii tind să atribuie succesul și eșecul asupra următorilor patru factori:

• Abilități
• Efort
• Dificultatea sarcinilor/ task-urilor
• Noroc/Ghinion

Acești patru factori pe care i-am enumerat sunt la rândul lor incluși în dimensiuni. După aceste dimensiuni putem stabili un punct de control ce să ne ducă la un echilibru. Punctul de control se referă la locul unde atribuim succesul și eșecul (pe factori interni<<dispoziționali>> sau pe factori externi<<situaționali>>).

• Intern – Extern
• Stabil – Instabil

Dar avem și dimensiunea controlabil – necontrolabil,  după cum putem observa persoanele își explică rezultatele obținute pe perioda vieții pe baza unei structuri de clasificare cu patru factori si trei dimensiuni (intern – extern; stabil – instabil; controlabil – necontrolabil). Dintre toți cei patru facori, doar eforul calificându-se în dimensiunea de controlabil, toate celelalte trei fiind necontrolabile.

Weiner1

Astfel, persoanele/angajații care fac atribuiri pe factori interni sunt persoane încrezătoare în propriile puteri și de cele mai multe ori sunt și persoanele ce dețin controlul asupra situației, în timp ce persoanele/angajații ce sunt nesiguri pe ei și care observă faptul că nu pot controla situația ce o au în mâini fac atribuiri asupra factorilor externi, mai cu seamă pot spune că una din principalele cauze este ghinionul (aici apare și problema responsabilității).

Maria Lovin

Maria Lovin

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.