Herzberg – Teoria motivație – igienă în practică
(Pentru mai multe detalii: The motivation to work, 1959 si Work and the Nature of Man, 1968)
Lucrările publicate de către Herzberg și colaboratorii săi între anii 1957 – 1968, aduc în lumină o trilogie despre motivația angajaților și atitudinea acestora față de locul de muncă. Teoria lui Frederick Herzberg denumită și teoria factorilor duali sau bifactorială are la bază o cercetare amplă ce cuprinde 2 studii pilot și un al treilea studiu ce evidențiază dimensiunile teoriei.
Pentru a observa atitudinea față de locul de muncă și motivația angajaților Herzberg folosește la rândul său aplicarea interviurilor de tip story telling. (această metodă fiind folosită și de către McClelland)
Piatra de temelie a principalului instrument folosit de către cercetătorul american constă în solicitarea răspunsurilor la întrebările:
• Care a fost perioada când v-ați simțit excepțional de bine la locul de muncă;
• Care a fost perioada când v-ați simțit foarte prost la serviciu.
Datele obținute în urma interviurilor ajung în final să fie codate în categorii de factori și analizate după factorii cu frecvența cea mai ridicată înregistrată. Rezultatul cercetării ne aduce în prim plan: factorii determinanți ai satisfacției în muncă și acei factori ai insatisfacției în muncă. Acești factori sunt denumiți de către Herzberg: motivatori, respectiv igienici:
Prin teoria sa, Herzberg susține faptul că angajații sunt cu mult mai motivați din cauza factorilor intrinseci, aceia ce țin de persoana sa și care vin/pornesc din interiorul său. Pe de altă parte, factorii igienici sunt cei care produc insatisfacția, iar dacă factorii igienici sunt satisfăcuți, acest lucru nu duce la motivarea angajaților, ci doar la o ne-declanșare a insatisfacțiilor.
Accentuarea dihotomiei MOTIVAȚIE – SATISFACȚIE, motivația nu este sinonimă cu satisfacția. Un exemplu ar fi acela că banii, cadourile, colegii nu motivează ci satisfac, pe când un loc de muncă interesant, recunoașterea, realizarea sunt lucrurile ce motivează.
Luând în considerare faptul că în teoria lui Herzberg banii nu sunt un factor principal motivator, nu înseamnă că nu pot exista și excepții. Limitele acestei teorii sunt studiate și de către Herzberg, acesta aducând în vizor și excepțiile de la regulă, astfel caracterizează și o categorie de angajați ce pot fi motivați în muncă și de factorii igienici, aceștia fiind numiți hygiene seekers.
Acești hygiene seekers pot obține satisfacție prin îmbunătățirea factorilor igienici, psihologul american argumentând această excepție prin nivelul de dezvoltare psihologic ce este scăzut. Aceste persoane ce sunt motivate de factorii igienici neavând activați factorii motivatori, aceștia practic neexistând pentru ei. Există desigur și reversul medaliei, mai cu seamă persoanele care acționează pentru satisfacerea factorilor motivatori, motivation seekers.
Teoria lui Herzberg pe cât de cunoscută, cred că pot afirma că a fost și este tot pe atât de criticată. Există n studii și cercetări ce doresc să confirme teoria, dar și cercetători ce doresc să dovedească limitele ei, ba chiar incapacitatea de a face studii folosind instrumentele ce au colectat datele pentru ceea ce avea să se numească astăzi teorie bifactorială.
Pe lângă critica adusă de către King în 2005 legată de lipsa de empirism a studiilor efectuate de către Herzberg, mai sunt Hackman și Oldman ce în 1976 ridică problema măsurării factorilor motivatori și de igienă. De asemenea au făcut și behavior-iștii. O mare critic a fost adusă pe considerentul că nu a efectuat studii mai varii, atât în țări dezvoltate din punct de vedere economic cât și în țări subdezvoltate din acest punct de vedere. Un următor punct ar fi acela al distanței de putere pentru fiecare cultură în parte, desigur, critica din punct de vedere al diferențelor culturale este vastă. Voi atașa doar o schemă în final, ce să facă o mică paranteză la punctele ce trebuie luate în considerare atunci când vorbim de factorii motivatori pentru angajații din diferite culturi.
