Imaginea în organizație

Pentru mai multe detalii: Baines Paul, Egan John, Jefkins Frank, Public Relations. Contemporary issues and techniques, Linacre House, Jordan Hill, Oxford, 2004.

Avem trei autori ce dezbat problemele, tehnicile si analizele cu care se confruntă organizațiile din punct de vedere al imaginii ce o promovează.  Cartea pornește de la susținerea  faptului că PR – ul s-a dezvoltat mai mult și mai mult în Marea Britanie în ultimii 25 de ani și faptul că ideea de  PR o putem defini ca pe un concept relativ nou, nu este tocmai ceva îmbrățișat, de aici și critica adusă acestor relatări.

Ceea ce se ilustrează în zilele noastre prin imaginea companiei, analiză organizațională, eficiență în organizație, putem spune că au existat și la vechii greci, sub diferite denumiri și raportate la cultură-grup-religie. Vechii greci sunt cei care creează sistemele de conducere – oligarhic și democratic – promovând individualismul și drepturile civice, încercând să edifice statul, ceea ce urmează să fie polisul.

Mediul intern, mediul extern și percepția publică au existat dintotdeauna, acum depinde cum le folosim. Doar pentru că nu existau organizații atât de omogene cu mult înaintea noastră, nu înseamnă că “relațiile publice” nu au existat. Putem compara relațiile publice din ziua de astăzi cu munca filosofilor zilelor trecute. O parte importantă a cunoștințelor pe care le dețin tehnicienii de relații publice, pleacă de la legi și filosofii simple, aici voi da doar câteva exemple (Jean-Jacques Rousseau, Paul Ricœur).

Trecând de la ideea de noutate a conceptului de “relații publice”, vorbim despre o altă perspectivă asupra planificării în PR, și anume: analiza situației. Avem o întrepătrundere de subiect cu Smith Ronald, chiar o încercare de întregire a acestei arii adusă de către Baines Paul, Egan John și Jefkins Frank. Cei trei co-autori se focusează asupra comunicării și a imaginii pe care o reflectă o organizație din mai multe perspective.Focusul cade întâi de toate pe o analiză de audit asupra comunicării în organizație. Făcând o detaliere a ceea ce semnifică acest audit al comunicării voi face o referire la definiția dată de către Ace în 2001:
Un audit asupra comunicării analizează: conținutul, claritatea și eficiența, nevoile de informare ale persoanelor, grupurilor de muncă, departamentelor și diviziilor; problemele legate de comunicarea non-verbală și cele legate de cultura organizațională și impactul comunicării asupra motivației și a performanței.
Analiza asupra percepției indivizilor din interiorul unei organizații duce ulterior spre o analiză de mediu/ambianță. Putem observa această idee ca pe o pre-analiză a mediului. Ceea ce se va și specula în carte și ceea ce este în definitiv. Pentru că am adus în discuție percepția indivizilor, putem ușor sări spre imaginea creată de fiecare individ în parte. Imaginea poate însemna lucruri diferite pentru persoane diferite (Baines Paul, Egan John, Jefkins Frank, 2004, pg. 97).

Subiectivitatea își spune punctual de vedere aici, dar nu numai acest lucru, putem foarte ușor muta focusul asupra nevoilor indivizilor. Ceea ce îi satisface pe indivizi din punct de vedere al unei organizații, acest lucru fiind particular fiecărei persoane, fie că aparține mediului intern ori mediului extern. Astfel se ajunge la o clasificare a tipurilor de imagine ce apar la o organizație și implicit în interiorul ei.

Astfel avem : “imaginea în oglindă”, “imaginea curentă”, “imaginea dorită”, “o imagine multiplă”, “imaginea optimă” și “imaginea corporației”. Fiecare dintre aceste tipuri de imagine având propriile caracteristici, dezvoltând imaginea spre o anumită perspectivă.

articol imagine

Public Relations. Contemporary issues and techniques din 2004 aduce în prim plan și metode de analiză a situației imaginii din companii. Dacă în smartchart-ul anterior am observat tipurile de imagini cu care ne confruntăm la o companie, vom continua prin a trece în revistă și metodele pe care le putem folosi. Desigur, metodele ce le voi enumera țin de culegerea cât mai multor date despre o companie, pentru a ajunge să facem o analiză amplă a imaginii acesteia. Rezultatul informațiilor adunate ne dor ghida în final spre o macro-reprezintă a companiei. După cum urmează, instrumentele pe care le folosim sunt:
“Cercetarea de marketing” – o primă metodă, ce duce la cunoașterea indivizilor dintr-o companie, mai mult decât atât, la cunoașterea nevoilor, opiniilor angajaților cu privire la subiectul x sau y. un exemplu este sondajul de opinie sau scala Likert, studiul de imagine (între o organizație rivală și sponsor).
“Cercetarea documentară” sau „desk research” aici se poate folosi analiza de audit asupra comunicării.

O altă metodă este cea a “reclamațiilor”, folosind studii (survey) de calitate a serviciilor furnizate. Alte metode sunt: “situația financiară”, “atitudinea Media”, “relația dintre conducere și angajați” și “relațiile din interiorul organizației (community relations)”.
Ce înțelegem din imaginea organizației, auditul de comunicare și analiza situațională cu metodele aferente? Această întrebare are ca imediat răspuns, conexiunea dintre cele trei. Imaginea organizației este strâns legată de “communications audit” și de analiza situațională a organizației. De fapt imaginea unei organizații este rezultatul dintre celelalte două (“communications audit” și de analiza situațională).

Maria Lovin

Maria Lovin

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.