(Pentru mai multe detalii: J. S. Adams – Inequity in social exchange)
Un subiect foarte des întâlnit în aceast secol, o arie ce dă bătăi de cap managerilor din organizații, dar și psihosociologilor. Ce îi motivează pe oameni/angajați? Desigur, este o întrebare la care se tot încearcă să se răspundă, de la piramida lui Abraham Harold Maslow, teoria ERG a lui Alderfer, teoria lui Herzberg și modelul lui D. McClelland. Pentru a ajunge la performanță în muncă nu este nevoie doar de abilități pentru a o face, ci este nevoie și de motivație, iar modalitățile prin care o persoană poate fi motivată sunt varii și diferă de la un individ la altul. Dacă până acum teoriile anterior menționate aveau ca și centru de greutate individul, de aici și diferența prin care poți motiva persoanele, în teoria lui Adams această ipoteză este răsturnată.
Focusul este luat de pe individ și se mută spre societate/grup/departament, în cea mai mare măsură are legătură cu persoanele cu care individul intră în contact. De aici și noțiunea de echitate ce semnifică principiul etic, adevărul, corectitudinea dacă se poate numi și astfel. În studiul lui Adams se pune accent pe ceea ce este inechitatea, tocmai pentru a se înțelege mai bine ceea ce vrea să semnifice echitatea și principiile sale. Având în vedere faptul că este lăsat puțin în umbră individul și este adus în vizor grupul din care acesta face parte, este tocmai datorită influenței și a punerii în balanță a conceptelor Efort vs. Recompense(Contribuții vs. Rezultate).
Acest echilibru între eforturi și recompense nu are în prim plan individul ci raportarea sa la persoanele din jur. Tocmai aici este diferența dintre teoriile motivaționale ce aduc un aport de satisfacere a anumitor nevoi ale individului și teoria lui J. S. Adams care nu se oprește la persoană ca la o entitate solitară. Avem individul integrat într-un grup și care se raportează permanent la colegii săi, individ ce studiază eforturile depuse de către el și recompensele primite, dar în același timp vizează și eforturile depuse de către colegii săi în raport cu recompensele primite de aceștia.
Atunci când persoanele sunt apreciate pentru munca lor și sunt recompensate pe măsură, sunt mult mai motivate să ajungă la performanțe și mai mari întocmai pentru a fi apreciate în continuare și pentru a evolua tot mai mult. Faptul că indivizii consideră că există dreptate prin acest raport efort-recompensă, nu îi descurajează să muncească în continuare încercând să își atingă țelul. Reversul medaliei este atunci când persoanele se simt tratate greșit/ mai puțin corect, de aici și dezamăgirea, nemulțumirea și mai presus de toate lipsa de motivație.
Termenii la care face referire J. S. Adams și care sunt și cele mai importante noțiuni de reținut din teoria sa, sunt: Inputs, Outcomes, Person și Other, această raportare continuă la contribuțiile aduse de către o persoană angajată ce se vor a fi direct proporționale cu rezultatele acesteia, mută lumina dinspre individ/persoană asupra “altuia”(Other). Comparația cu alte persoane face ca individul să se poată situa la un anumit nivel și să fie îndeajuns de motivat de acest lucru încât să poată să își întreacă statutul actual din organizație, dar în același timp poate să descurajeze și să ducă la sentimentul de inechitate.
Teoria lui Adams nu face altceva decât să promoveze importanța echității în mediul organizațional, aducând în prim plan aspectele pozitive ale grupului în care persoanele sunt văzute ca fiind egale și efectele negative pe care le poate aduce un sistem inechitabil de recompense în raport cu contribuțiile.
