Ce tip de comportament este eficient?
(Pentru mai multe detalii: Gary Yukl, Leadership in Organizations, 2006)
Pentru a discuta despre nivelul de eficiență la care ajunge un conducător în organizație, întâi de toate voi trece în revistă punctele de reper pe care acesta le are stabilite. Aceste puncte sunt de fapt punțile ce armonizează obiectivele angajatului cu obiectivele organizației mame. Acest proces de armonizare, la rândul său, trece prin mai multe filtre cum ar fi: viziune comună, imaginea interna dar și externă a organizației, cultura organizațională ș.a. Un leader eficient pleacă de la teorii precum cele ale lui Abraham Maslow, redefinite după un timp și de către Clayton Alderfer prin ERG(Existence needs, Relatedness needs, Growth needs). Odată ce aceste nevoi sunt satisfăcute, persoana este determinata în ceea ce face și are succes/ performanță în domeniul în care lucrează.
Metodele și tehnicile folosite de către lideri în procesul de eficientizare al activității desfășurate, nu fac altceva în afară de a scoate în evidență teoriile enumerate anterior, dar mai aduc șș un aport de noutate datorită psihologului american David Clarence McClelland.
Luând în considerare metodele de cercetare a comportamentului de lider, atât chestionare, survey-uri, dar mai cu seamă expertiza unor studii realizat de către Universitatea din Ohio și cele din cadrul Universității Michigan, ajungem la rezultate remarcabile și ipoteze interesante. Răsfoind din nou prin Perspectives on Effective Leadership Behavior – Gary Yukl, Leadership in Organizations, 2006. Câteva dintre chestionarele folosite au fost: Chestionarul de descriere a comportamentului de lider – the Leader Behavior Description Questionnaire(LBDQ); Chestionarul de descriere a comportamentului de supraveghetor – the Supervisory Behavior Description (SBD or SBDQ); Chestionarul avizului de lider – Leader Opinion Questionnaire(LOQ);
Sarcina cercetătorilor din cadrul Universității din Ohio în perioada anilor ’50 a fost aceea de a identifica relevantele categorii de comportamente și să dezvolte chestionare pentru a măsura eficacitatea comportamentelor și cât de des sunt folosite. Astfel au ajuns la cele două categorii relativ independente: Considerarea = această categorie comportamentală vizează focusarea liderului asupra personalului și asupra relațiilor interpersonale.
Inițierea structurii = liderul este focusat spre îndeplinirea obiectivelor/ sarcinilor și îți definește singur rolul, având o structură precisă spre atingerea țelurilor.
Pe de altă parte, studiile Universității din Michigan sunt focusate asupra identificării relațiilor în comportamentul de conducere, procesele de grup și măsurarea performanțelor unui grup
Astfel se ajunge la următoarele tipuri de comportamente de conducere:
- Liderii centrați pe producție (production/ task centered);
- Liderii centrați pe oameni (employee centered);
- “Conducerea participativă” (participative leadership);
- “Conducerea colegială” (peer leadership).
Putem vorbi despre comportamentul focusat asupra producției și comportamentul focusat asupra personalului ca fiind două metacategorii, îmbinate acestea două vor duce spre The High-High leader, cum este denumit de către cercetătorii de la Universitatea din Michigan.
Comportamentele de conducere se corelează cu eficacitatea unui lider. Comportamentele orientate spre oameni au cele mai bune rezultate în cadrul cercetărilor(susținerea, motivarea, recunoașterea meritelor, dezvoltarea etc.).
Îmbinarea celor două metacategorii ce definesc liderul suprem(High-high Leader) reliefează eficacitatea comportamentului de conducere.
